Copiii si minciunile

Pana la varsta de 3-4 ani copiii nu sunt capabili sa faca diferenta intre realitate si fantezie. Asta inseamna ca este imposibil ca la 1 sau la 2 ani, cel mic sa inteleaga conceptele de adevar sau minciuna. Inventiile sale pot proveni din:
mincinos1. O imaginatie activa: Creativitatea copiilor se dezvolta atat de mult incat ajunge sa creada ca imaginatia lui se suprapune cu realitatea. Cum, nu toata lumea face baie cu pestisori? Si nu exista cate o printesa sub fiecare pat din lume?
2. Uitare: Cum ar putea un copil de 2 ani sa isi aminteasca cine s-a jucat primul cu papusa? El stie doar ca o vrea inapoi acum. Iar cand il certati pentru urmele de creion de pe pereti, iar el spune ca nu e vina lui, nu minte, ci pur si simplu a uitat – sau isi doreste atat de intens sa nu fi mazgalit peretii, incat ajunge sa creada ca nu a facut asta.
3. Sindromul ingeras: Un copil care traieste cu convingerea ca parintii nu concep ca el poate sa faca ceva gresit, ajunge sa fie si el convins de acelasi lucru. Mami si tati ma iubesc pentru ca sunt atat de cuminte. Un copil asa cuminte nu ar varsa laptele. Care lapte? Nu vad nici un pic de lapte varsat !

Ce e de facut?

Poate suna ciudat, pentru ca nu vreti sa incurajati obiceiul de a minti, dar cea mai buna cale de a depasi aceasta etapa este sa va relaxati si sa va bucurati de povestile copilului dvs. Acest gen de fantezie este inofensiva si face parte din dezvoltarea normala a unui copil de 2 ani. In fond, daca ii cititi povesti, de ce nu are voie sa le inventeze si pe ale sale, personale?
Este aceeasi situatie si in cazul prietenilor imaginari. Dupa cum spune faimosul pediatru T. Berry Brazelton, prefaceti-va ca acestia sunt normali si ca indica faptul ca cel mic are imaginatie. Din punct de vedere afectiv, prietenii imaginari au un rol foarte important: ii ofera copilului o metoda sigura de a afla cine doreste sa fie.

Te-ar putea interesa si:   Copiii si televizorul

Desi nu are nici un rost sa pedepsiti piticul de 2 ani pentru ca a incercat sa infrumuseteze realitatea, ii puteti cultiva discret instinctul de a fi sincer. Iata cateva metode:
1. Incurajati sinceritatea. In loc sa va infuriati pentru greselile copilului, multumiti-i ca vi le-a spus. Daca incepeti sa  tipati, este putin probabil ca el sa simta ca sinceritatea sa a fost binevenita.
2. Nu acuzati. Comentariile dvs trebuie sa invite la confesiune, nu la negare: Ma intreb cum au ajuns creioanele astea insirate in toata camera; mi-ar prinde bine o mana de ajutor sa le strang.
3. Nu va coplesiti copilul. Nu il impovarati cu prea multe reguli sau asteptari. Nu le va intelege, nu va fi capabil sa le respecte si s-ar putea simti obligat sa minta ca sa nu va dezamageasca.
4. Cultivati increderea. Copilul trebuie sa stie ca aveti incredere in el si ca poate avea incredere in dvs. Sinceritatea este cea mai buna politica. Parintele trebuie sa fie un model in aceasta privinta. Evitati jumatatile de adevar. Daca de exemplu copilul trebuie sa faca un vaccin cu ocazia vizitei la medic, nu ii spuneti ca n-o sa doara; va sti imediat ca il va durea. Incercati sa va tineti de cuvant si cereti-va scuze cand nu respectati o promisiune. Și mai presus de toate, laudati-l atunci cand spune adevarul. Conditionarea pozitiva face minuni.

Articole pe aceeasi tema

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *